Good bye, America! Eu, mi-am găsit sensul.

Cu picioarele pe pământ

“Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…”

Așa se termină poveștile cu prinți și prințese, nu? E un clișeu, știu. Mă dojeneam singură în gând, spunându-mi că eu sunt realistă, că știu că, după ce se termină povestea, prințul se apucă de băut iar prințesa fuge cu zmeul.

Poveștile cu happy-end se găsesc doar în cărți. Realitatea e cu totul alta. M-am măritat după 7 ani de relație dar și atunci mi-a fost teamă că vom strica totul printr-o căsătorie. În jurul meu am avut doar exemple negative. Parcă toți se căsătoreau doar ca să aibă de cine să se despartă. Mama și tata au divorțat când eu aveam 10 ani, apoi am văzut familiile rudelor și apropiaților destrămându-se rând pe rând, una după alta.

Am plecat să muncesc pe vapor la cinci luni după ce am spus DA. Într-un fel, cred că m-am gândit că e singura cale să păstrăm dragostea vie, ca și până atunci. A fost un soi de lașitate dacă vreți…și da, și un ultim examen. Eu cred că, fiecare relație are un unghi de proiecție și o doză de negare. E ca și cum partenerul ar ține o oglindă în fața ta și îți arată ceea ce urăști mai mult la tine. Cu timpul, asta macină relația și rezistă doar cei dispuși la compromisuri. Pentru mine, căsătoria înseamnă să faci aceeași alegere în fiecare zi, pentru tot restul vieții tale. Și asta te poate băga puțin în sperieți!

Regăsirea

Avionul rula pe pista netedă, asemeni unei lebede uriașe pe luciul unei ape. Așteptarea avea să ia sfârșit în mai puțin de zece minute. Nu simțeam nimic altceva decât dorul mistuitor și dorința copleșitoare de a fi din nou lângă El. Nu cred ca, vreodată în viața mea, să mai fi simțit dorul atât de dureros.

Am trecut prin toate procedurile de debarcare fără să fiu atentă. În timp ce așteptam să se învârtă banda cu bagaje, trăgeam cu ochiul la ușa glisantă care dădea în sala de așteptare. Nu vedeam mare lucru. În cele din urmă mi-am luat valiza și am ieșit. Mi-am imaginat că așa s-a simțit și primul om care a pășit pe Lună. Inima îmi bubuia în piept iar picioarele păreau că nu ating pământul.

Razele soarelui m-au orbit instantaneu. Vedeam zeci de mâini întinse spre mine, zeci de buchete de flori și apoi…da. Fix ca în filme. A apărut El.

-Bine ai venit!

Mi-am găsit sensul

Despărțirile sunt ca și cum ai fura dintr-un puzzle mai multe piese importante. Oricât de mult ai încerca să pui ceva în locul pieselor care lipsesc, puzzle-ul nu va fi niciodată întreg. Regăsirea nu înseamnă să fii fericit, ci să încetezi să fii nefericit.

Femeia care vroiam să devin își regăsise în sfârșit bărbatul. Cei doi ani pe vapor au fost cei mai transformaționali ai vieții mele. M-am redescoperit pe mine însămi ca un fluture care, după o eternitate, e în sfârșit eliberat. Am părăsit un job sigur și confortabil și am pornit spre necunoscut. Am înțeles și că nu pot să fac pe plac tuturor și mi-am dat voie să mă iubesc și să accept ceea ce sunt.

Mi-am îndeplinit obiectivele pe care îmi propusesem să le ating până la 30 de ani și apoi le-am abandonat pe toate pentru că am găsit ceva mult mai prețios. Mi-am găsit sensul. Viața mea abia acum începea cu adevărat!

Gândurile imperfecte sunt însoțite și astăzi de cântecul perfect:

 

Va urma…